Guvernul Ponta si Sighisoara Medievala

Festivalul Sighisoara medievala - un produs care se vinde(a) bine

   Festivaluri la Sighisoara sunt multe (Pro Etnica, festivalul de blues, mai nou un festival de film...), dar zilele cand vechiul burg capata din nou culoare sunt cele ale festivalului Sighisoara medievala, care, atunci cand vine vorba de Sighisoara, e Festivalul prin excelenta.
    L-am descoperit cu incantare, in urma cu ani buni, atunci cand am descoperit si cetatea medievala a Sighisoarei. Ne-am bucurat, rand pe rand, de muzica medievala din cetate, de muzica folk din oras, de cele trei sute de trepte ale Scarii Scolarilor ce duc la Biserica din Deal, unde ajngi, desigur, frant de oboseala, de palarii de targoveti medievali, de privelistea incantatoare spre oras, am aflat povestea oarecum neverosimila a  Omului cu linguri de poveste, am cascat gura la mestesugari fel de fel, mandri sa arate ce stiu sau la artisti ce vindeau creatii personale si, in sfarsit, de farmecul ulitelor pietruite, al caselor cu ziduri strambe.

Operele "Omului cu linguri". Daca ajungi la festival, cauta-l!

  
     

Castelul Csernovics

   Iti ajung cateva ore sa vizitezi, la pas, gradina  Castelului Csernovics din Macea . Ore distrate de duminica, ore neserioase, cand, printre nuferi si tufe de levantica, poti sa imaginezi viata de altadata a castelului despre care se spune ca ar fi fost pierdut la un joc de carti de ultimul proprietar din familia Csernovics.

Excursie de duminica in Cetatea Ineului

      Am purces in zi de duminica sa vizitam Cetatea Ineului . Care, spre mirarea unor ignoranti ca noi, e impunatoare, cel putin din exterior:

Cetatea Ineului

Saschiz

Cetatea taraneasca Saschiz

    Tot in anul acela am fost si la Saschiz. Dupa Biertan si Richis, cu izul lor de normalitate vest-europeana, de monumente istorice recunoscute ca atare si puse la dispozitia turistului curios, la Saschiz am ramas din nou frustrati intrucat biserica de aici era in curs de restaurare. Lucrarile erau mai mult decat necesare, o crapatura adanca strabatea pe verticala turnul cu ceas (mult asemanator cu cel din cetatea Sighisoarei), pe latura dinspre sosea.
   O surpriza placuta in schimb: chiar langa biserica se afla un centru de informare turistica, unde gasesti pliante despre obiectivele turistice din zona, adica despre biserica evanghelica  - ce nu putea fi vizitata - si despre ruinele cetatii taranesti de pe deal. Si, bineinteles, dulceata de rubarba.

Biertan, Richis

    Ne-ar fi placut sa cutreieram, dar am mers pe drumuri deja umblate (de ei* mai ales). Am fi vrut sa descoperim, insa riscam sa ne irosim scurta vacanta. Asa ca am calatorit sistematic, cu harta in mana, cu planul bine pus la punct de acasa. Cu informatii adunate temeinic din vreme, cu e-mailuri trimise preotilor din parohie, spre a afla daca biserica... se poate vizita. Se poate. Povestile locului le stiam deja de pe internet. Cele cu printul (Charles), cu reinvierea mestesugurilor traditionale, cu colectivul batranelor care croseteaza ciorapi... Am purces asadar la drum.
     La fata locului, lucrurile nu se mai potrivesc neaparat. Poate ca e o rascruce unde nu apuci pe drumul bun, poate o biserica in curs de restaurare, ce nu se poate vizita. Poate e atat de cald incat nu iti mai vine sa o iei din loc. S-a zis asadar cu avantul planificat, cu planul intreg, dupa care ai fi vizitat o gramada de locuri, toate intr-un timp foarte scurt. Sau poate ca - culmea ! - ploua, adio privelisti, adio poze frumoase.

Dintr-o cetate in alta

Cetatea Devei, in curs de restaurare

    Tot atunci am descoperit Deva, cu cetatea sa cocotata pe varf de munte, Deva din al carei labirint de strazi cu greu am mai reusit sa iesim, in lipsa indicatoarelor. 
   <- Cetatea era in curs de restaurare, am urcat insa pentru a admira privelistea.
   Iar la intoarcere, Alba Iulia, cu cetatea recent restaurata. Am fost uimiti, e adevarat, de amploarea lucrarilor de restaurare.    
                                    

Revenind la Sighisoara

Reiau firul epic transilvanean de unde l-am intrerupt. Spuneam ca Sighisoara gatita in haine de festival m-a facut sa uit complet de bisericile fortificate.Amestecul acesta de culori, forme si proportii, ce aduce a decor din cartile copilariei, pesemne ca se cheama vesel-medieval:

Sus, dincolo de stegulete si copaci, Biserica din Deal din Sighisoara

Scena nu era insa goala si de la Turnul Cositorarilor pana la Turnul cu Ceas, de cealalta parte a cetatii, si de la Casa cu Cerb pana la Biserica din Deal, misuna puhoi de lume cum nu s-a mai vazut.

Poveste scurta cu cormoran la malul marii

Si, pentru ca e vara, o poveste scurta de pe litoralul romanesc. Un fotoreportaj mai degraba, cu cormoranul care a acceptat o intreaga sedinta foto. S-a intamplat in Olimp.

Carcotas

Bufon

Increzator

Elegant

Happy-end la Sinmihaiu German

  La intoarcerea de la Bobda insa, o poveste cu final fericit. In Sinmihaiu German e o biserica catolica - asta cel putin la prima vedere. Daca ii treci pragul insa, chiar inainte sa formulezi intrebarea, inainte sa te intrebi de

Biserica din Sinmihaiu German

ce,  te vei  simti putin dezorientat.
     Apoi realizezi ca nu stii sigur carui cult ii apartine biserica in care te afli. Intrand, ai crezut ca e catolica, insa sub ferestrele in forma de ogiva, de-a lungul peretilor, sunt icoane ortodoxe. In biserica sunt bancute de lemn, insa altarul nu e unul catolic. De fapt... ba da, descoperi un grup statuar ce se zareste deasupra unor perdelute. Un preot apare din spatele lor si dezleaga misterul: Biserica e ortodoxa.  A fost a catolicilor, dar ne-au cedat-o noua, noi nu aveam biserica, tineam slujbele intr-o capela micuta, peste drum. Altarul nu ne-au dat voie sa il modificam, dar ne-au permis sa punem perdelele astea. Bancutele sunt in bisericile catolice, dar sunt bune si pentru noi.      Noua ni se pare o idee fericita, ii spunem acest lucru. In felul asta, biserica nu va ajunge in paragina, precum cea din Bobda. E de acord. Inainte mirosea a igrasie, insa mirosul s-a dus cu timpul, de cand a fost data in folosinta ortodocsilor.
      Ne mai uitam un pic in jur, ne mai miram. Cladirea e veche, inalta,  (sigur, sveltetea gotica), tavanul e crapat pe alocuri, insa are o icoana micuta pictata in centru, iar ansamblul degaja un aer primitor.
      Iesim putin buimaci, povestea ni se pare inca neverosimila.

Hotii de vitralii

     Printre monumentele nebanuite, neasteptate, din imediata noastra apropiere, am gasit pe Google Maps mausoleul de la Bobda, devenit apoi biserica catolica. Am vrut sa il vedem.

     Inca de dincolo de Bega Veche se vede cupola impresionanta ce domina satul, cupola de dom italian esuata in Campia de Vest. Noi am ajuns insa prea tarziu. Am ramas astfel niste profani - in fata templului adica, templul profanat de atatea ori la propriu.

Sighisoara - o poveste cu cavaleri si domnite

Turnul cu ceas din Sighisoara (detaliu)

    Si in sfarsit Sighisoara, la vreme de festival medieval. Nu-i tocmai usor sa intru din nou in atmosfera festivalului medieval de la Sighisoara acum, cand ma intorc de la un alt carnaval, cel venetian. E poate mai simplu insa sa explic de ce imi place carnavalul. Citisem la un moment dat ceva despre semnificatia lui: de carnaval, oamenii ies din rolul lor obisnuit, punandu-si o alta masca. Pentru un timp, foarte scurt, traiesc o viata care nu e a lor: regele poarta insemnele nebunului si nebunul Curtii pe ale regelui. De unde si impresia de libertate: poti deveni cine vrei intr-o clipita.

Prin Medias, la pas

    A urmat apoi Mediasul, pentru prima oara. E greu sa pun in cuvinte bucuria noastră copilăreasca de atunci. Mergeam pe străduțe, mirându-ne de farmecul piețelor mici, urcam trepte in graba, asteptandu-ne din clipa in clipa sa ni se arate o alta priveliste nemaivazuta, intram in curti umbroase de biserici, descoperind, dupa un zid masiv, o oaza de liniste netulburata decat de razele de soare, prin frunzis.  
     Strazi si piete si biserici nu aveau inca nume, erau doar tigle vesel colorate si turnuri mai mari si mai mici (unul chiar cu ceas, precum cel din Sighisoara) si case solide, burduhanoase. Numele le descopeream pe rand, savurand din plin cate o nuanta arhaica sau cate o sintagma mai curioasa.

     Desigur, ne comportam un pic naiv, stupid de-a dreptul, ca niste turisti, era insa atat de tentant, irezistibil. Si atat de neasteptat totodata sa descoperim in Romania locuri noi, pline de farmec, asa, pe nepusa masa (pe masa pusa se afla, stim doar: Maramuresul-manastirile din Moldova-Delta Dunarii).

Biserici fortificate - un inceput de poveste

     Am descoperit bisericile fortificate din Transilvania pe neasteptate. Nimic din cultura noastra de pana atunci nu ne pregatise pentru o astfel de descoperire. Cel mai plauzibil ar fi fost sa invatam despre ele la scoala, dar, la drept vorbind, ce monumente erau pe vremea aia in manualele scolare ? Ar fi fost apoi literatura, dar poate ca nu s-a scris inca, sau nu de ajuns, povestea sasilor din Transilvania.

   Apoi, pe atunci nici nu aveam cont pe facebook, nici noi, nici bisericile fortificate.

  Trecusem de Blaj, mergeam prin sate necunoscute. Era pe o colina un fel de cetate, hai sa vedem si noi. Mai apoi, intrand in sat, ni s-a facut un pic rusine, ce-o sa zica lumea ca venim sa ne zgaim asa. Aveam sa aflam mai tarziu ca traiam "complexul turistului roman in Romania" (aproape ca ti-e rusine ca ai timp liber, cand uite, oamenii astia muncesc, apoi ce fel de activitate mai e si asta, sa vii si sa casti gura, sa faci poze... si pentru ce!). Pentru moment, ne-am bucurat doar ca nu era nimeni pe drum. Am urcat pe o carare pe unde s-au itit, incet, cateva trepte de piatra si am ajuns pe deal gafaind (oraseni!...), cumva mirati, cumva incantati, cumva speriati ca ne-om fi abatut pe o proprietate privata. 

      E greu sa spun cum ne-a aparut biserica fortificata din Tapu, atunci (am mai incercat o data, dar probabil ca am sters articolul din greseala). Senzatia ca am putea locui aici, intr-un altfel de acasa, pe colina asta verde. Arhitectura bisericilor sasesti fortificate mai vechi e atat de prietenoasa incat zidurile masive din piatra iti dau un sentiment de securitate. Apoi peretii varuiti in alb, lemnul, tigla. De fapt (cum aveam sa aflam tot mai tarziu), in multe dintre ele chiar exista camere de locuit, astfel incat la vreme de restriste toti satenii locuiau in incinta bisericii.
     Am fi vrut sa aflam mai multe, insa poarta era inchisa (cum am spus, ezitam intre frustrarea ca nu putem afla ce e inauntru si bucuria ca nu e nimeni prin preajma care sa ne alunge de pe ceea ce credeam ca ar putea fi un domeniu privat). Pe atunci inca nu stiam ca pentru a vizita biserica fortificata din sat, daca nu e deschisa (si de cele mai multe ori nu e, mai ales in cazul celor mai mici si mai putin celebre), trebuie sa intrebi la cine e cheia. Sateanul cu cheia vine si deschide sau trimite pe cineva. Pe unele site-uri am citit ca nu exista o taxa pentru vizitarea bisericilor fortificate (acolo unde nu exista program de vizita), insa vizitatorii pot face o donatie de 4 lei de persoana.

Epilog: Inca nu am vizitat biserica din Tapu. Nu e nici printre cele mai mari, nici printre cele mai impunatoare biserici fortificate din Transilvania. Insa cum aici incepe aceasta poveste, o sa ne intoarcem cu siguranta.

Argument

Pentru ca uneori dilema "de ce sa spui ceva in loc sa taci" se rezolva inspre comunicare, pentru ca, dintre toate lucrurile frumoase, despre vacanta e cel mai placut sa vorbesti si pentru ca toata viata ar trebui sa fie o luunga vacanta de vara, pentru toate astea, iata-ma, asadar, aici.