Valea Viilor

Plecam tarziu (ca de obicei) si gata obositi. Asa se face ca dupa nici o suta de kilometri ni se face somn si tragem pe dreapta (sa fi fost pe undeva pe dupa Faget). Ne trezim dimineata devreme buimaci cu un cioban care dadea tarcoale curios masinii. Dimineata de vara, aer proaspat, padurea aproape. Pornim la drum, soarele e deja sus, ne dor oasele, cum sa dormi intr-o masina atat de mica. In curand se face cald, nu mai ajungem odata. Din nou Deva, Alba Iulia, Santimbru, ai grija, la Santimbru faci dreapta spre Mihalt, nu mergi inainte spre Teius. E68, E81, incep apoi drumuri judetene, inaintam tot mai greu, se face prea cald sau prea frig, aer conditionat n-avem. In sfarsit Blaj, de-aici nu mai e mult.

Biserica evanghelica fortificata din Valea Viilor

Asa incepea cea mai bine planificata excursie a noastra.

Copsa Mica. Google Maps arata 7 kilometri de aici pana la Valea Viilor. Pardon, pe atunci nu prea stiam sa folosesc Google Maps, asa ca nu arata inca, am masurat din ochi sau am avut incredere in Wikipedia. Ajungem pe-o vreme ploioasa. Pozele de pe Wikipedia arata asadar mult mai bine decat ale noastre. O sa incerc totusi: =>

Vedere din clopotnita bisericii sasesti

Biserica fortificata de aici e o constructie impresionanta, se vede de departe. Din '99, e pe lista monumentelor UNESCO. Noi am aflat de ea aproape intamplator, pe internet. Nu am vazut sa fie promovata in vreun fel de vreo institutie care sa aiba de-a face macar de departe cu statul. Cat despre agentiile de turism, doar cele din zona propun trasee de la o biserica fortificata la alta. E un fel de club al cunoscatorilor. Suntem deci nerabdatori sa vedem ce descoperim aici. Nu mai stiu daca era deschis (nu cred sa fie program de vizita permanent, dar poate ma insel) sau daca portarul locuia chiar intr-o incapere de la poarta, cert e ca am reusit sa intram destul de repede.

Urci in clopotnita pe o scara ingusta de piatra, in spirala. Tot burniteaza, nici gand sa faci poze. E frumos sa privesti satul de acolo, de sus, de langa clopotele mari, sunt frumoase tiglele care se vad in jos, si rosii, si caramizii si roz si verde-muschi.

Valea Viilor, vedere din interiorul bisericii

Interiorul bisericii e colorat, curat si ingrijit. Descoperim o Romanie nestiuta.

P.S.: Se pare ca in Atemschaukel, pentru care Herta Müller a primit premiul Nobel, ar fi un personaj originar de aici.