sâmbătă, 30 iunie 2012

Biertan, Richis


    Ne-ar fi placut sa cutreieram, dar am mers pe drumuri deja umblate (de ei* mai ales). Am fi vrut sa descoperim, insa riscam sa ne irosim scurta vacanta. Asa ca am calatorit sistematic, cu harta in mana, cu planul bine pus la punct de acasa. Cu informatii adunate temeinic din vreme, cu e-mailuri trimise preotilor din parohie, spre a afla daca biserica... se poate vizita. Se poate. Povestile locului le stiam deja de pe internet. Cele cu printul (Charles), cu reinvierea mestesugurilor traditionale, cu colectivul batranelor care croseteaza ciorapi... Am purces asadar la drum.
     La fata locului, lucrurile nu se mai potrivesc neaparat. Poate ca e o rascruce unde nu apuci pe drumul bun, poate o biserica in curs de restaurare, ce nu se poate vizita. Poate e atat de cald incat nu iti mai vine sa o iei din loc. S-a zis asadar cu avantul planificat, cu planul intreg, dupa care ai fi vizitat o gramada de locuri, toate intr-un timp foarte scurt. Sau poate ca - culmea ! - ploua, adio privelisti, adio poze frumoase.

     La Biertan am vazut ce nu ne-am fi asteptat sa vedem: un obiectiv turistic in toata regula, o intreaga retea turistica, bine pusa la punct. Luxul extrem pentru turismul din Romania: obiectivul turistic vizitat sa fie inclus in circuitul turistic, sa aiba chiar un program destul de lung de vizita in fiecare zi a saptamanii sau aproape (noi am ajuns vinerea).Turistii de aici nu erau insa romani, majoritatea vorbeau germana (stiu, e un loc comun cand se vorbeste de Biertan, am citit asta si intr-un ziar, insa chiar asa a fost). Biserica fortificata din Biertan se afla in patrimoniul UNESCO, dupa cum aveam sa aflam mai tarziu si e cunoscuta mai ales printre turistii straini. 
     A fost prima biserica fortificata in care am intrat. Nu pot sa spun foarte lamurit ce am simtit, dar e un fel de a ma intoarce acasa. E ceva acolo atat de vechi care traieste inca, e Traditia insasi, trecuta prin vremi. Nu conteaza prea mult daca mai sunt enoriasi sau nu, cum nu conteaza ca biserica e zugravita in culori un pic prea vii, intru ademenirea turistilor. Cat timp zidurile stau in picioare, povestea poate fi spusa. 
     Richisul apoi, ca un ecou. Mai putin impresionant, pe acelasi drum de tara.


_____________________________
    *Harta de pe site-ul welcometoromania.ro ne-a fost de mare ajutor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu