Moșna

     Miroase a lemn si a proaspăt văruit. Pășim cu o grijă studiată, astfel incat tanti care ne-a deschis sa vadă ca n-avem de gand sa murdărim podeaua nouă de lemn.
      Dar tanti (care ar putea fi prima femeie administrator de cetate) a si plecat, iar podeaua e incă acoperită cu un celofan. Incepem să ne invartim mai in voie. Dincolo de stalpii proaspăt văruiti ce urcă in spirală, descoperim piese de mobilier vechi. Descoperim si orga, ca o jucărie uitată in podul bunicilor.

      Apoi clopotnița, desigur, ca în fiecare biserica fortificată, cu clopotul impunător si vederea spre sat, pana departe.
      Dintre bisericile săsești pe care le-am văzut pană acum, cea din Mosna e singura restaurată recent. Printul a trecut și pe aici.

Valea Viilor

Plecam tarziu (ca de obicei) si gata obositi. Asa se face ca dupa nici o suta de kilometri ni se face somn si tragem pe dreapta (sa fi fost pe undeva pe dupa Faget). Ne trezim dimineata devreme buimaci cu un cioban care dadea tarcoale curios masinii. Dimineata de vara, aer proaspat, padurea aproape. Pornim la drum, soarele e deja sus, ne dor oasele, cum sa dormi intr-o masina atat de mica. In curand se face cald, nu mai ajungem odata. Din nou Deva, Alba Iulia, Santimbru, ai grija, la Santimbru faci dreapta spre Mihalt, nu mergi inainte spre Teius. E68, E81, incep apoi drumuri judetene, inaintam tot mai greu, se face prea cald sau prea frig, aer conditionat n-avem. In sfarsit Blaj, de-aici nu mai e mult.

Biserica evanghelica fortificata din Valea Viilor

Asa incepea cea mai bine planificata excursie a noastra.

Copsa Mica. Google Maps arata 7 kilometri de aici pana la Valea Viilor. Pardon, pe atunci nu prea stiam sa folosesc Google Maps, asa ca nu arata inca, am masurat din ochi sau am avut incredere in Wikipedia. Ajungem pe-o vreme ploioasa. Pozele de pe Wikipedia arata asadar mult mai bine decat ale noastre. O sa incerc totusi: =>

Cerneti: Cula lui Tudor Vladimirescu

Cula lui Nistor

     O alta ipostaza a turismului romanesc, mai putin fericita, de aceasta data: Cerneti, judetul Mehedinti. Multa vreme am ignorat faptul ca aici ar fi lucruri interesante de vazut. Drumul prin de gropi pe care il strabateam periodic scrasnind din dinti dadea impresia ca si daca ar mai fi ramas pe aici ceva care sa aminteasca de Tudor Vladimirescu, trebuie sa fie o ruina. Un prieten ma tragea mereu de maneca sa mergem sa vedem Cula lui Tudor, dar cula asta mi-o imaginam la fel de imaginara precum castelul Mercy din Carani, pe care l-am gasit in ruina, in spatele unui gard, dupa care nu aveam acces (practic, nu am vazut decat gardul).
     De curand insa, pe drumul plin de gropi din Cerneti (cratere! striga prietenul meu) au aparut niste indicatoare promitatoare care arata incotro s-ar afla Cula lui Tudor, Cula lui Nistor si Manastirea Cerneti.

Locuri nestiute din Banat: Zabrani

Biserica romano-catolica din Zabrani

     Cand descopar locuri frumoase, nestiute, din Romania, care sunt puse in valoare si asteapta doar privirea trecatorului, ma simt ca si cum as fi in alta tara. Desi am citit zeci de pagini de forumuri si site-uri de informatii turistice despre Toscana, frumusetea aproape kitsch a unui sat vazut din tren, cu trei fortificatii pe trei coline apropiate, a fost complet neasteptata. Niciun ghid turistic nu preciza nimic despre satul asta, pe cand in Florenta stiam foarte bine ce am de vazut. Frumusetea asta in exces, care nu mai intra in ghiduri, e cea care face sa merite calatoria, altfel lectura unui ghid ar fi poate de ajuns. Satul asta, Brisighella, gustul de pizza proaspata cu anghinare servita cu un pahar de vin la Il amici din Ponte Vecchio au savoarea Italiei, mai mult decat... dar mai bine nu.

Dupa-amiaza la Lipova

Lipova, biserica ortodoxa

    Nu cred ca mi-a placut vreodata in mod deosebit Slavici. Mara e tipul de lectura pe care l-as fi apreciat doar in zapuseala verii cand nu misca nici tipenie si nu mai stiam ce sa fac de plictiseala. Atunci induram cu stoicism si perseverenta chiar descrierile lui Jules Verne. Stateam pe o patura intr-o roaba la soare pana nu mai puteam de cald si nu mai vedeam nimic in cartea pe care o tineam in mana. Apoi ma trageam mai la umbra, sub corcodus. Desi acolo erau omizi gretoase cu care te trezeai langa tine pe patura cand iti era lumea mai draga. Tot mai bine la soare, soarele ala pe care nu-l mai gasesc de-atata amar de vreme, sub care sa te tarasti de colo-colo nauc, fara sa stii ce sa mai faci, fara sa stii daca sa faci totusi ceva.
   Dar despre Slavici era vorba. Nu, chiar nu mi-a placut. Doar dupa ce la admitere mi-a "cazut" Mara si, in ciuda tuturor asteptarilor, am luat nota destul de mare, mi-a fost parca un pic simpatic.

Manastirea Maria Radna, Lipova (unul din turnuri)

    Insa atat de frumos vorbeste Vighi despre locurile lui Slavici, despre strada din Lipova pe care mergi agale spre Maria Radna, despre Muresul cu podul lui cu tot, in capul caruia statea desigur Mara, incat parca-ti sunt dragi toate, parca-ti amintesti de copilaria asta care n-a fost a ta.
  Sigur, la Lipova, vremurile noi vin ca peste tot, cu molozul lor arhitectural, cu oameni noi. Dar e ceva in maretia manastirii Maria Radna, de acolo, de pe colina, in aerul curat si infrunzit din spatele bisericii, in dupa-amiaza de provincie, in care vechiul bazar turcesc, impodobit cum nu se poate mai kitsch, isi traieste sfarsitul, e in toate astea un aer in care ar putea respira oameni vechi, de inceput de poveste.

Guvernul Ponta si Sighisoara Medievala

Festivalul Sighisoara medievala - un produs care se vinde(a) bine

   Festivaluri la Sighisoara sunt multe (Pro Etnica, festivalul de blues, mai nou un festival de film...), dar zilele cand vechiul burg capata din nou culoare sunt cele ale festivalului Sighisoara medievala, care, atunci cand vine vorba de Sighisoara, e Festivalul prin excelenta.
    L-am descoperit cu incantare, in urma cu ani buni, atunci cand am descoperit si cetatea medievala a Sighisoarei. Ne-am bucurat, rand pe rand, de muzica medievala din cetate, de muzica folk din oras, de cele trei sute de trepte ale Scarii Scolarilor ce duc la Biserica din Deal, unde ajngi, desigur, frant de oboseala, de palarii de targoveti medievali, de privelistea incantatoare spre oras, am aflat povestea oarecum neverosimila a  Omului cu linguri de poveste, am cascat gura la mestesugari fel de fel, mandri sa arate ce stiu sau la artisti ce vindeau creatii personale si, in sfarsit, de farmecul ulitelor pietruite, al caselor cu ziduri strambe.

Operele "Omului cu linguri". Daca ajungi la festival, cauta-l!

  
     

Castelul Csernovics

   Iti ajung cateva ore sa vizitezi, la pas, gradina  Castelului Csernovics din Macea . Ore distrate de duminica, ore neserioase, cand, printre nuferi si tufe de levantica, poti sa imaginezi viata de altadata a castelului despre care se spune ca ar fi fost pierdut la un joc de carti de ultimul proprietar din familia Csernovics.