Moșna

     Miroase a lemn si a proaspăt văruit. Pășim cu o grijă studiată, astfel incat tanti care ne-a deschis sa vadă ca n-avem de gand sa murdărim podeaua nouă de lemn.
      Dar tanti (care ar putea fi prima femeie administrator de cetate) a si plecat, iar podeaua e incă acoperită cu un celofan. Incepem să ne invartim mai in voie. Dincolo de stalpii proaspăt văruiti ce urcă in spirală, descoperim piese de mobilier vechi. Descoperim si orga, ca o jucărie uitată in podul bunicilor.

      Apoi clopotnița, desigur, ca în fiecare biserica fortificată, cu clopotul impunător si vederea spre sat, pana departe.
      Dintre bisericile săsești pe care le-am văzut pană acum, cea din Mosna e singura restaurată recent. Printul a trecut și pe aici.