București: note de călătorie

   Prima impresie e că miroase teribil de urât. Ne-am luat o cafea și un croissant din gară şi încercăm să bem cafeaua din mers, când pe lângă noi trece unu care scuipă cu poftă. Pe măsură ce avansăm pe Strada Gării, spre hotel, o senzație puternică de dezgust își face loc în stomac. Un tomberon mare în mijlocul trotuarului colcăie de gunoaie. Dinspre blocuri vine miros de urină. Oamenii trec grăbiţi, oameni de toate felurile, cu toții neatenți la mizeria din jur. Pe străduța dinspre hotel, case dărăpănate, iar în fața lor, oameni zgomotoși care mănâncă semințe.

   Hotelul modest (unde nu vor încă sa ne primească, deși au trecut demult orele amiezii) ne apare așadar ca o oază de liniște și curățenie.

Palatul Cantacuzino

   Nu mai vizităm ce ne propusesem, de teamă să nu ne rătăcim și să întârziem la concert. Mai târziu, în Piața Constituției, după ce trecem de nenumăratele filtre de securitate - Roger Waters, The Wall. Stăm undeva în spate față de scenă, adică foarte aproape de Casa Poporului. Ne mirăm de gazonul neîngrijit - ceva iarbă și lucernă. În jurul nostru, oameni de toate vârstele: nostalgici care-și amintesc că aveau 25 de ani atunci când Pink Floyd era în plină glorie, niște puști cărora părinții le fac poze cu telefonul, iar ei le postează imediat pe facebook, care mai apoi se ridică pe vârfuri să vadă proiecțiile de pe zid, mai sunt apoi, nelipsiți, împătimiții de bere, care se grăbesc, de îndată ce își termină proviziile, să le reînnoiască, făcându-și loc prin mulțime, tineri mai mult sau mai puțin rebeli, funcționari de birou, îmbrăcați îngrijit, pentru care să stea pe iarbă (care iarbă?!) e o aventură. Sigur, exagerez si caricaturizez. În fine, puhoi de lume. Nu o să vă vorbesc despre spectacol, nu găsesc încă cuvintele potrivite. Mă bucur că am fost acolo.

    A doua zi începe târziu, pe la 11. După cafea, ne punem în sfârşit în mişcare şi ajungem la Antipa. Aproape neaşteptat de interesant. Mai departe, apoi, pe Calea Victoriei, clădiri vechi, unele îngrijite, dar multe, multe în paragină. Casa Vernescu, Casa Monteoru, Palatul Știrbei, Casa Cesianu, Palatul Cantacuzino (Muzeul Enescu), Palatul Romanit (Muzeul Colecțiilor de Artă).

Ateneul Român

Mergem apoi la Ateneu, unde rămânem cu gura  căscată. Sala de concerte e neașteptat de mică, de intimă. Ajungem în timpul unei repetiții, vreme de câteva minute ne bucurăm de muzica ce se aude din spate. Apoi, Muzeul de Artă. Dezamăgitor. Îl mai văzusem, înainte de Luvru, de palazzo-urile și bisericile florentine, de Rijksmuseum, chiar înainte de Brukenthal,
probabil atunci m-a impresionat mai mult. Nu mai tin minte bine ce colecție văzusem înainte, dar știu că mă dureau picioarele îngrozitor, dar am ținut sa vad toate sălile. Trebuie să fi fost colecția europeană, pentru că cea de artă românească nu e tocmai impresionantă, mai ales în secția de artă modernă. Arta veche, da, icoane înnegrite de vremi, paftale și uși sculptate de mânăstiri - cea de la Tismana, de la Cotmeana, din Cotroceni, Snagov. Urme de biserici ce nu mai sunt, Văcărești.

Ateneul Român

    Capșa, apoi, cu o arhitectură incredibilă pentru partea asta de lume, Palatul CEC. Îl fotografiem în fel şi chip. Degeaba, soarele ne e potrivnic. Descoperim apoi întâmplător (cu Google Maps nu reuşisesm) Biserica Stavropoleos, mică, pitită între clădiri de dimensiuni impresionante. Sunt ceva turişti, apare chiar un grup de excursionişti, însă curtea veche plină de flori, iededră şi pietre funerare e mereu cuprinsă de linişte. Din biserica întunecată începe să se audă corul de măicuţe.

Biserica Stavropoleos, curtea interioară

      Ne plimbăm apoi agale pe Lipscani. După care, totul se înlănţuie: Carul cu Bere, Hanul cu Tei, Hanul lui Manuc, Curtea Veche.
     E târziu şi trebuie să ne grăbim spre gară. Rămâne în urmă Bucureştiul cu fastul uitat al palatelor vechi, dărăpănate, cu buline roşii (risc seismic),  Bucureştiul de închiriat şi de vânzare. Celălalt Bucureşti, corporatist, ce locuieşte în clădiri noi, de sticlă, n-o să ne lipsească, e un oraş fără nume.

Palatul CEC, Calea Victoriei